România - ghid de hoinăreală

Tradiția așază pe valea  râului Sucevița , între dealuri, o biserică din lemn și o schivnicie de pe la începutul veacului al XVI-lea. Legenda spune că, mai târziu, pentru răscumpărarea a cine știe căror păcate, o femeie a adus cu carul ei tras de bivoli, timp de treizeci de ani, piatra necesară actualei construcții. Documentar, mănăstirea este atestată la 1582, în vremea voievodului  Petru Șchiopul . Monumentul este în realitate ctitorie comună a familiilor Movileștilor (mari boieri, cărturari și chiar domnitori ai Moldovei și Țării Românești, sec. XVI-XVII). Construit în stilul arhitecturii moldovenești - îmbinare de elemente de artă bizantină și gotică, la care se adaugă elemente de arhitectură ale vechilor biserici de lemn din  Moldova , edificiul, de mari proporții, păstrează planul trilobat și stilul statornicit în epoca lui  Ștefan cel Mare , cu pridvorul închis. Notă aparte fac celelalte două mici pridvoare deschise (stâlpi legați prin arcuri în acoladă) plasa...

Stejarul secular din Cajvana privește spre noi de la o înălțime de 23 metri și are o circumferință de 11 metri, în punctul cel mai gros al copacului. Specialiștii spun că este cel mai bătrân stejar din sud-estul Europei iar testarea vârstei stejarului, cu datare radio-carbon, a dus la concluzia că ar avea în jur de 800-900 de ani. „Se poate afirma că acest arbore multisecular datează aproximativ din secolul XII, mai exact din perioada anilor 1125-1275”, se arată în studiul realizat de prof. univ. dr. Adrian Pătruţ. „Stejarul era venerat de localnici şi de asta nici nu a încercat nimeni să-l taie. Este un reper pentru localitate. Noi credem că stejarul are o vârstă de 900 de ani, sau poate chiar mai mult, şi îi dorim să trăiască măcar până la o mie”, (adev.ro) Specialiştii au stabilit și o valoare totală de circa 85 de metri cubi ai steajurlui, dintre care: 35 de metri cubi – trunchiul, 39 de metri cubi – cele două ramuri principale şi 11 metri cubi – restul coroanei. Stejarul ar fi avu...

Satul  Părhăuți  se află la 15 km nord-vest de municipiul  Suceava , pe drumul spre localitatea  Cacica . Unii cercetători susțin că denumirea satului provine de la numele unui dintre primii săi locuitori, Harpa, la care s-a adăugat suficul -ouți. Satul s-ar fi numit inițial Harpouți, iar prin  metateză  denumirea s-a schimbat în cea de Părhăuți.  [2] La începutul secolului al XVI-lea, satul Părhăuți se afla în stăpânirea familiei boierești Trotușan. Logofătul Gavriil Trotușan, personaj menționat în vechile cronici ale Moldovei, își avea aici curtea boierească, pe locul numit "La beci".  [3]  Mama logofătului, Maria, a decedat în anul 1506, iar piatra ei de mormânt se află în biserica satului. Biserica "Duminica Tuturor Sfinților" din Părhăuți a fost construită de către logofătul Gavriil Trotușan în anul 1522. Prezența în pronaosul bisericii a trei pietre de mormânt anterioare anului de construcție al lăcașului de cult (1494, 1506 și 1521) re...

În secolul al XVI-lea, pe locul unde se întinde astăzi satul  Mitocu Dragomirnei  și Mănăstirea Dragomirna erau niște vechi seliști pustii, satul Dragomirești și „locul pustiu Ungurașii”. Printr-un uric din 24 februarie 1587, domnitorul  Petru Șchiopul  i-a dăruit diacului Ilie Crimcovici („Ilie diiacu, fiul Crimcoae din Suceava") siliștea Ungurașii, aflată pe apa Sucevei. El a fost răsplătit pentru ajutorul credincios oferit domnitorului în lupta cu năvălitorii cazaci. Pe aceste locuri se așezaseră câțiva călugări care clădiseră un schit de lemn. Diacul (scriitor de cancelarie la curtea domnească) Ilie Crimcovici era fiul negustorului Ioan Crimca din Suceava și al "cneaghinei" Cârstina, din neamul familiei Stroici. El s-a călugărit la  Mănăstirea Putna  cu numele de Anastasie și a fost hirotonit preot la scurtă vreme. Ca urmare a meritelor sale cărturărești, dar și duhovnicești, a primit titlul de arhimandrit (1588) și a fost numit, la cerer...

Mănăstirea este atestată documentar din  1407 , însă rădăcinile în timp ale activității monahale se întind până în veacul al XII-lea. Ctitorirea mănăstirii îi este atribuită voievodului  Petru I Mușat  ( 1375 - 1391 ), care a construit aici prima biserică din piatră, astăzi dispărută. Pe amplasamentul mănăstirii existase însă o bisericuță și mai veche, din lemn, numită  Biserica Albă , construită de monahi cu un secol înainte. Biserica actuală din incinta mănăstirii a fost ctitorită de voievodul  Ștefan cel Mare  la sfârșitul secolului al XV-lea și are hramul  Înălțarea Domnului . În vara anului 1933 intra ca viețuitor al Mânăstirii, Ilie, fiul lui Maxim și al Ecaterinei Iacob. Acesta va deveni mai târziu  Sfânul Ioan Iacob Românul de la Hozeva . În anul  1948  au fost ridicați și închiși la Mănăstirea Neamț 25 de clerici superiori  români uniți (greco-catolici) , între care viitorii episcopi  Ioan Cherteș  și  Tit Li...

Mănăstirea Râșca este rezultatul mai multor etape succesive de construcții. Ea își trage originea în  Mănăstirea Bogdănești , care fusese zidită în jurul anului 1363 de către domnitorul  Bogdan I al Moldovei  (1359-1365), ca să slujească ca biserică domnească în vecinătatea târgului  Baia  atunci întemeiat. Distrusă din temelie și pustiită de către  tătari  în  1510  și 1512 și apoi în 1538 de către turcii lui  Soliman Magnificul , ea nu a mai putut fi reconstruită. Revenit pe tronul Moldovei în anul 1541, voievodul  Petru Rareș  (1527-1538, 1541-1546) a luat hotărârea, la îndemnul mitropolitului  Grigorie Roșca , să construiască în apropiere, pe un deal aflat dincolo de râul Râșca o altă mănăstire, unde să mute întreaga obște de la Bogdănești. Domnitorul a dat bani episcopului de  Roman ,  Macarie  (cronicarul), după cum reiese dintr-o traducere târzie a  pisaniei , ca să zidească o nouă biserică în st...

Satul  Bogdănești  este o așezare de vechi răzeși, aflată în apropierea primei capitale,  Baia . În această localitate, în jurul anului  1363 , voievodul  Bogdan I al Moldovei  (1359-1365), împreună cu doamna Maria, a zidit o mănăstire denumită Schitul Bogdănești (sau Bogoslovul), pentru a servi drept biserică domnească și loc de rugăciune. În lucrarea "Istoria Sfintei Mănăstiri Râșca" (1901), arhimandritul  Narcis Crețulescu  precizează următoarele lucruri în legătură cu întemeierea ei:  "Pe la anii 1343 - 1365, un Bogdan-Vodă, poate cel dintâi cu acest nume, se întoarce din bejenie de la Maramureș, înconjurat de moldoveni și cler, se stabilește în târgul Baia, se face proprietar pe moșia cu satul Bogdănești și în memoria descălecării lui clădește biserica Mănăstirii Bogdănești, pe numele lui, biserica cu hramul Sfântul Neculai" .  [1] Fiind construită din lemn, biserica a rezistat curgerii timpului și atacatorilor timp de 150 ani, până...