Stejarul secular din Cajvana
Stejarul secular din Cajvana privește spre noi de la o înălțime de 23 metri și are o circumferință de 11 metri, în punctul cel mai gros al copacului. Specialiștii spun că este cel mai bătrân stejar din sud-estul Europei iar testarea vârstei stejarului, cu datare radio-carbon, a dus la concluzia că ar avea în jur de 800-900 de ani.
„Se poate afirma că acest arbore multisecular datează aproximativ din secolul XII, mai exact din perioada anilor 1125-1275”, se arată în studiul realizat de prof. univ. dr. Adrian Pătruţ. „Stejarul era venerat de localnici şi de asta nici nu a încercat nimeni să-l taie. Este un reper pentru localitate. Noi credem că stejarul are o vârstă de 900 de ani, sau poate chiar mai mult, şi îi dorim să trăiască măcar până la o mie”, (adev.ro)
Specialiştii au stabilit și o valoare totală de circa 85 de metri cubi ai steajurlui, dintre care: 35 de metri cubi – trunchiul, 39 de metri cubi – cele două ramuri principale şi 11 metri cubi – restul coroanei. Stejarul ar fi avut în jur de 140 de metri cubi în urmă cu un secol, dar perioada de declin prin care a trecut și trece și în prezent, precum și tăierea uneia din ramuri în 2006 din motive de siguranță, au redus volumul metric al arborelui.
Cajvana este un oraș în județul Suceava, în Bucovina de sud. Este al doisprezecelea centru urban ca mărime al județului. Localitatea este cunoscută în special pentru stejarul multisecular, despre care localnicii spun că “la umbra sa au poposit însuși domnitorul Moldovei Ștefan cel Mare și oștenii săi”, probabil în anul 1476. Dar povestea stejarului este mult mai veche. Există legende și mai vechi, încă “de la marea năvălire tătară din 1241-1242, când toți bărbații orașului au murit în luptă și fiind atât de mulți nu au mai putut fi duși în cimitir. Atunci s-a săpat un șanț uriaș unde au fost îngropați cu toții și pentru a nu se uita locul a fost sădit un stejar. Acela este stejarul cel bătrân de astăzi.”
Și numele orașului este legat de o legendă, tot de pe vremea lui Ștefan Cel Mare. Se spune că atunci când marele domnitor s-a oprit prin aceste locuri, oamenii satului au mers spre dânsul pentru a-i oferi bunătățile pământului pe care îl munceau, primindu-l, după cum era datina, cu caș în loc de pâine și cu sare. Unul din supușii domnitorului ar fi afirmat: „Mărite, doamne, ce caș avan!”. Se spune că după această întâmplare, domnitorul a aflat că acel caș a fost făcut într-o vană în localitatea unde poposise și astfel a dat numele orașului “Cașvana”. De atunci numele orașului nu s-a schimbat.
Prima atestare documentară a locului datează de la 3 iulie 1575, când domnul Moldovei, Petru Șchiopul “hotărăște împărțirea moșiilor fostului portar al Sucevei, prilej cu care Cajvana și satul vecin Hrincești (astăzi cătunul Codru) revenea uneia din cele 6 fete ale sale, Marica Călugărița, la bătrânețe”.
(https://identitatea.ro/stejar-batran-romania-legenda-stefan-cel-mare/)
Comentarii
Trimiteți un comentariu