Mormântul lui Victor Papillian
S-a născut la Galați, în familia medicului militar Constantin Papilian, viitor general, doctor în medicină de la Paris. Studiile secundare le-a început la Craiova, apoi la liceul Sf. Sava din București. Aici a frecventat în paralel „Conservatorul” de muzică, la secția de vioară. După ce a absolvit Conservatorul, a fost angajat ca violonist în orchestra „Ministerului Instrucțiunii Publice”, urmându-și pasiunea pentru muzică. Cariera tânărului a luat însă o puternică întorsătură deoarece tatăl său s-a opus deciziei fiului de a se consacra muzicii și a insistat ca acesta să ducă mai departe tradiția familiei și să urmeze cariera de medic.
Începând cu 1907 Victor Papilian a studiat medicina și a devenit medic în 1916 la București, ca elev al profesorului Francisc Rainer. În 1915 era președintele Societății Studenților în Medicină din București, când a organizat aniversarea a 40 de ani de la înființarea Societății. În perioada 1916 - 1918 a fost înrolat ca medic în război. După terminarea acestuia a fost numit director al Institutului de Anatomie al Facultății de Medicină din cadrul Universității "Daciei Superioare”. A fost decan la „Facultatea de Medicină” din Cluj (1930-1931) și 1940-1946, pe când se afla la Sibiu, prodecan (1931-1932), membru al „Societății de Biologie” și a „Societății de Antropologie” din Cluj. A fost și director al Filarmonicii și al Teatrului din Cluj.
În anul 1947, odată cu instaurarea regimului comunist în România, a fost pensionat forțat, este înlăturat din funcția de decan, aceasta fiind preluată de Mihai Kernbach. În anul 1948 a semnat în fața lui Vladimir Ghika profesiunea de credință catolică, specificând că dorește să aparțină Bisericii Române Unite cu Roma. Mobilizează personalul medical la alegerile din anul 1946 pentru PSD al lui Constantin Titel Petrescu, vechi prieten și coleg de studenție de la Paris. Participă și la conferințele Asociației Româno-Americane, unde era unul din vicepreședinți, care vor atârna greu la dosarul său. A fost arestat de mai multe ori, din locuința sa i s-a dat voie să locuiască în cel mai mic spațiu cu cele patru persoane, toate medici, iar la începutul anului 1950 a fost condamnat la 10 ani de închisoare ca adept al "ideologiei burgheze" pentru "atitudine refractară ideilor socialiste" (este închis la Văcărești la 16 august 1952 cu termen de eliberare la 16 august 1954, www.iiccmer.ro, accesat la 28.12.2016). După eliberarea din închisoare a frecventat serviciile religioase clandestine săvârșite de preotul Vasile Chindriș. Din căsătoria cu Catherine, de profesie medic stomatolog a avut doi copii (vezi fișa matricolă de la închisoare), fiind bunicul criticului și istoricului de artă Victor Ieronim Stoichiță și romancierului Alexandru Papilian (pseudonimul lui Alexandru Stoichiță), fii Mihaelei Papilian, medic de profesie, cercetător, primind pentru volumul Coagularea sângelui unul din premiile Academiei. După eliberarea din detenție cu sănatatea zdruncinată, mai trăiește doar doi ani. Puține amintiri despre el din anii dinaintea arestării, tot de la un fost deținut politic, Ion Cârja în Canalul morții, Actiunea românească, New York, 1972, iar la împlinirea a 125 de ani de la nașterea sa, s-a editat un volum omagial.
(https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Victor Papilian)
Comentarii
Trimiteți un comentariu