Mormântul lui Sámuel Brassai

Sámuel Brassai (n. 15 iunie 1797 sau 13 februarie 1800, Trascău - d. 24 iunie 1897, Cluj) a fost un lingvist și profesor transilvănean, considerat ultimul polihistor al Transilvaniei. Brassai a fost membru al Academiei Maghiare de Științe, cunoscut și apreciat pentru metodele sale pedagogice.

S-a născut la Trăscău, pe atunci parte a Scaunului Secuiesc al Arieșului, astăzi Rimetea, în familia unui pastor unitarian. Bunicul patern al lui Brassai a fost un meșter tâmplar sas din Brașov, pe nume Welmesch, stabilit la Trăscău și poreclit de localnici Brassai, adică „Brașoveanul”.

După alți autori, localitatea nașterii lui Sámuel Brassai ar fi Sângeorgiu de Trăscău, tot în Scaunul Secuiesc al Arieșului.

A studiat la Aiud, apoi la Cluj. În 1821 a terminat liceul. În 1834 devine redactor la săptămânalul Vasárnapi Újság.

A fost primul profesor care a predat la Cluj în limba maghiară în loc de latină.

A participat la Revoluția de la 1848. După o perioadă petrecută în Ungaria, în 1859 a fost numit director al Muzeului Ardelean din Cluj, iar în 1872 devine profesor de matematici elementare în același oraș, unde își petrece tot restul vieții. În 1883 s-a pensionat.

S-a ocupat de toate ramurile științei și a fost un autodidact, motiv pentru care a fost numit Lomonosov al Ungariei.

În 1837 a devenit membru corespondent al Academiei din Budapesta, iar în 1887 membru onorific al prestigioasei instituții.

(https://ro.m.wikipedia.org/wiki/S%C3%A1muel_Brassai)