Fabrica Florica Craiova

Fabrica Florica din Craiova, situată la intersecția dintre străzile Păltiniș și Șerban Vodă, este una dintre cele mai cunoscute clădiri în stil industrial din oraș, declarată monument istoric. Construită în urmă cu peste 120 de ani, fabrica a produs de-a lungul timpului substanțe chimice și îngrășăminte agricole, cosmetice și lumânări ce au fost comercializate în toată țară.

Fabrica Florica a fost construită în secolul al XIX-lea, cel mai probabil în cea de-a doua parte a sa. Într-un articol din Revista Hiperboreea, dr. Iuliana Delia Bălăican avansează anul 1895 drept anul construcției fabricii sau înființării firmei care o deținea de un anume Gr. Petrino. Fabrica producea substanțe și preparate chimice agricole, comercializate și livrate în pachete personalizate cu sigla fabricii, marcă înregistrată, ce reprezenta o țărancă cu un snop de grâu în brațe.

În anul 1897 regăsim numele Fabricii Florica din Craiova în mai multe ediții ale ziarului Epoca, într-o reclamă la o saramură de murat semințele de grâu. În acea perioadă produsele fabricii se aflau la vânzare la diferite magazine de manufactură, coloniale și depozite de mașini agricole din țară și la grânari, în timp ce depozitul general pentru România se afla la Craiova, “la domnii Th. D. Dimitrescu & Petrino”.

Succesul răsunător cunoscut de saramura pentru grâne produsă la Fabrica Florica a atras după sine apariția pe piața de profil a unor speculanți. Astfel, într-o reclamă veche, găsită în ziarul Economica într-o ediție din 1905, reprezentanții fabricii craiovene îi atenționau pe agricultori cu privire la un produs contrafăcut, “care Dzeu știe ce efect poate avea”.

Despre proprietarii fabricii, Dumitrescu și Petrino, nu am găsit informații certe, dar regăsim aceste nume în câteva documente ale vremii. În 1887, un Th. D. Dumitrescu lua în arendă pe 5 ani moșia Mihaești din județul Vâlcea a Episcopiei Râmnicului. În anul 1909 regăsim un Gr. Petrino ca cenzor și membru în Consiliul de Administrație al Băncii Comerțului din Craiova.

Cert este că în Monitorul Oficial al României, nr. 237 din 24 ianuarie 1915 se publică un anunț extensiv emis de către Tribunalul Dolj, secția comercială și notariat, prin care se aduce la cunoștința interesaților vânzarea prin licitație a averii imobile a lui Th. D. Dumitrescu (decedat, reprezentat prin doamna Elena Th. D. Dumitrescu) și D. Gr. Petrino din Craiova, în contul unei creanțe de peste 400.000 lei cu Banca Comerțului. Averea imobilă a lui Th. D. Dumitrescu, situată în Craiova, era compusă din 5 imobile cu terenurile aferente (casele la “Doi Lei”, strada Dima Popovici, nr. 19 (n.r. cunoscută azi drept Casa Săvoiu, str. Mitropolit Firmilian, nr. 13, fostul sediu al Parchetului Dolj); casele din strada Dima Popovici, nr. 17; casele din strada Abundenței, nr. 26; casele din strada Lipscani, nr. 9; casele din strada Unirii, nr. 60), pentru care licitația urma să înceapă de la 200.000 lei. Averea debitorului Gr. Petrino era reprezentată de casele aflate în Craiova, str. Sf. Gheorghe Nou (n.r. azi, str. Păltiniș), în care se află instalată fabrica Florica, evaluate la 50.000 lei.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, pe perioada ocupației sovietice a Craiovei de către trupele Armatei Roșii în urma ofensivei din 1944 de pe Frontul de Răsărit, Fabrica Florica a fost rechiziționată, alături de alte clădiri importante din oraș (printre ele, Palatul Jean Mihail, Școala Centrală de Fete – azi Muzeul Olteniei, întreprinderile Atelierele de Reparații Waidman, Soc. Distribuția, Soc. Carpatina, Localul Fraților Spirtaru din bulevardul Carol, magazinul lui Medina, casele private ale lui Virgil Potârcă, St. B. Drugă, Mendel, Grigore Pleșea, Iancu Isvoranu ş.a.).

(http://www.monumenteoltenia.ro/fabrica-florica-craiova/)