Amilcar Săndulescu

Cimitirul Sineasca, mormântul lui Amilcar Săndulescu, fiul Eroului Necunoscut.

Alegerea sicriului cu osemintele Ostaşului Necunoscut a aparţinut elevului Amilcar C. Săndulescu, de la Liceul Militar "Dimitrie A. Sturdza" din Craiova, premiant şi orfan de război.

Solemnitatea alegerii soldatului necunoscut s-a făcut în prezenţa autorităţilor, iar orfanul Amilcar a înconjurat cele zece sicrie şi s-a oprit în faţa celui de-al patrulea sicriu, a îngenuncheat şi a rostit cuvintele legendare:"Acesta este tatăl meu". Astfel, sicriul cu numărul 4 a devenit soldatul necunoscut al României, iar celelalte nouă sicrie au fost duse în Cimitirul Eroilor din Mărăşeşti şi îngropate cu onoruri militare în ziua de 14 mai 1923. Cum a descris după aceea Amilcar momentul alegerii sicriului cu Soldatul Necunoscut."Eu m-am dus înaintea celor zece sicrie, tremurând, şi, emoţionându-mă, stăteam la îndoială, neştiind pe care să pun mâna. Dar deodată m-am dus la sicriul al patrulea. Îndemnat de conştiinţă, am pus mana pe el. În momentul acela un mare fior mi-a străbătut tot sufletul şi mi-au venit pe buze cuvintele - acesta este tatăl meu".

La aproape trei luni de la solemnitatea alegerii Eroului Necunoscut, Amilcar Săndulescu, care avea doar 12 ani, a fost trimis cu colegii săi de la liceul militar la Sanatoriul Militar din Techirghiol. Într-una din zile, cand Marea Neagră era agitată, Amilcar a murit într-un mod stupid.

“Amilcar stătea pe malul mării. Agitate valuri. Atât de mari, încât nimeni nu avea curaj să intre în apă. Se ştie, din relatările martorilor, că nici acest copil nu dorea să facă baie. Doar admira natura dezlănţuită. Pe urmă a vrut să se spele pe picioare de nisip, depăşind însă limita, dincolo de pământ, spre talazuri. Dar un val mare s-a năpustit asupra lui şi l-a doborât la pământ. Copilul era ameţit. Al doilea val a venit însă imediat şi a tras plăpândul trup în larg. Totul s-a petrecut în câteva secunde. Alţi copii care erau în apropiere dau imediat alarma, se arată în relatarea unui coleg, pe nume Ianciu.

A fost transportat şi înhumat, pe data de 30 iulie, în cimitirul din Craiova, regretat de toţi foştii lui colegi şi de cei care l-au cunoscut cu ocazia amintită.

(https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/povestea-tragica-al-elevului-orfan-care-a-ales-trupul-eroului-necunoscut)